Am găsit 85 de definiții care conțin toate cuvintele uretr sau forme flexionare ale acestora:

MEATOTOMÍE s. f. incizie a meatului uretral pentru a-l lărgi. (< fr. méatotomie)


MEATOSTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a stenozei de meat uretral. (< fr. méatostomie)

HEMATURÍE, hematurii, s. f. Prezență a sângelui sau a hematiilor în urină, întâlnită în unele afecțiuni renale, vezicale, uretrale etc. – Din fr. hématurie.

URETRÁL, -Ă, uretrali, -e, adj. Care aparține uretrului, privitor la uretru. – Din fr. urétral.

URÉTRĂ s. f. v. uretru.

URETRÍTĂ, uretrite, s. f. Boală care constă în inflamarea mucoasei uretrului. – Din fr. urétrite.

URETROSCÓP, uretroscoape, s. n. Instrument care servește la examinarea mucoasei uretrale. – Din fr. urétroscope.

URETROSCOPÍE, uretroscopii, s. f. (Med.) Explorare endoscopică a uretrei. – Din fr. urétroscopie.

URÉTRU, uretre, s. n. Canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior. [Var.: urétră s. f.] – Din fr. urètre.

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina.

LITOCLASTÍE s. f. 1. zdrobire operatorie a calculilor vezicali, spre a fi extrași din uretră. 2. proces mecanic de fragmentare a rocilor, fără a le modifica compoziția chimică sau structura. (< fr. lithoclastie)

PROSTÁTĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjură porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate.

EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer.

SPERMATORÉE, spermatoree, s. f. (Med.) Eliminare de spermă prin uretră în afara actului sexual. – Din fr. spermatorrhée.

EPISPADÍAS s. n. malformație congenitală constând din deschiderea uretrei pe fața dorsală a penisului. (< fr. épispadias)

EJACULÁ vb. intr. a elimina sperma (prin canalul uretral). (< fr. éjaculer)

DEFERÉNT2, -Ă adj. 1. plin de deferență, respectuos, condescendent. 2. canal ~ = canal care conduce sperma din epididim în uretra posterioară. (< fr. déferent, lat. deferens)

CISTOPIELOGRAFÍE s. f. radiografie a vezicii urinare și a pelvisului uretric. (< fr. cystopyélographie)

EJACULÁȚIE s.f. Zvârlirea în afară a sporilor din sporange, frecventă la unele plante. ♦ Aruncarea afară a spermei prin canalul uretral; ejaculare. [Gen. -iei, var. ejaculațiune s.f. / < fr. éjaculation].

EPISPADÍAS s.n. Malformație congenitală constând din deschiderea uretrei pe fața dorsală a penisului. [Pron. -di-as. / < fr. épispadias, cf. gr. epi – deasupra, spadon – ruptură].

PERIURETRÁL, -Ă adj. Situat în jurul uretrei. [Cf. fr. périurétral].

PERIURETRÍTĂ s.f. Inflamație a țesuturilor din jurul uretrei. [Cf. fr. périurétrite].

URETROTOMÍE s.f. Operație care constă în incizia uretrei pentru a înlătura o strictură a acesteia. [Gen. -iei. / < fr. urétrotomie, cf. gr. ourethra – uretră, tome – secțiune].

URÉTRĂ s.f. Canal prin care se scurge urina din vezica urinară în afară. // (În forma uretr-, uretro-) Element prin de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uretră”, „uretral”. [Var. uretru s.n. / < fr. urètre, cf. gr. ourethra].

uretr- v. uretră.

URETRO- v. uretră.

URETRALGÍE s.f. Durere a uretrei. [< fr. urétralgie, cf. gr. ourethra – uretră, algos – durere].

URETRECTOMÍE s.f.. Rezecție a unei porțiuni din peretele uretral. [Gen. -iei. / < fr. urétrectomie, cf. gr. ourethra – uretră, ektome – excizie].

URETROGRAFÍE s.f. Radiografie a uretrei cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. urétrographie, cf. gr. ourethra – uretră, graphein – a scrie].

URETROPLASTÍE s.f. (Med.) Refacere chirurgicală a unei porțiuni de uretră. [Gen. -iei. / < fr. urétroplastie, cf. gr. ourethra – uretră, plassein – a forma].

URETRORAFÍE s.f. Sutură operatorie a uretrei. [Gen. -iei. / < fr. urétrorraphie, cf. gr. ourethra – uretră, rhaphe – sutură].

URETRORAGÍE s.f. Hemoragie uretrală. [Gen. -iei. / < fr. urétrorragie, cf. gr. ourethra – uretră, rhegnynai – a curge].

URETROSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la uretroscopie. [< fr. urétroscopique].

URETROSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a unui meat urinar artificial pe traiectul uretrei. [Gen. -iei. / < fr. urétrostomie, cf. gr. ourethra – uretră, stoma – deschidere].

URETROTÓM s.n. Instrument folosit pentru uretrotomie. [< fr. urétrotome].

URETROTÓMIC, -Ă adj. Referitor la uretrotomie. [< fr. urétrotomique].

URÉTRU s.n. v. uretră.

ANCHILURÍE s. f. strâmtare patologică a uretrei. (< fr. ankylurie)

ATRETOURETRÍE s. f. anomalie constând în imperforarea uretrei. (< engl. atreturethria)

URETRÁL, -Ă adj. Care aparține uretrei, referitor la uretră. [< fr. urétral].

URETRÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei uretrale. [< fr. urétrite].

URETROSCÓP s.n. Instrument folosit pentru examinarea mucoasei uretrale. [< fr. urétroscope].

URETROSCOPÍE s.f. Explorare endoscopică a uretrei. [Gen. -iei. / < fr. urétroscopie, cf. gr. ourethra – uretră, skopein – a privi].

PERIURETRÁL, -Ă adj. din jurul uretrei. (< fr. périurétral)

PERIURETRÍTĂ s. f. inflamație a țesuturilor periuretrale. (< fr. périurétrite)

uretr(O)-, -URETRÍE elem. „uretră”. (< fr. urétr/o/-, -uréthrie, cf. gr. ourethra)

URETRÁL, -Ă adj. al uretrei. (< fr. urétral)

URETRALGÍE s. f. durere nevralgică a uretrei. (< fr. urétralgie)

URÉTRĂ s. f. conduct prin care se elimină, în afară, urina din vezica urinară. (< fr. urétre)

URETRECTOMÍE s. f. rezecție a unei porțiuni din peretele uretral. (< fr. uréctrectomie)

-URETRÍE elem. uretr(o)-.

URETRÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei uretrale. (< fr. urétrite)

URETROCÉL s. n. hernie a uretrei. (< fr. urétrocèle)

URETROCISTÍTĂ s. f. uretrită a cărei inflamație cuprinde și vezica. (< fr. urétrocystite)

URETROGRAFÍE s. f. radiografie a uretrei cu o substanță de contrast. (< fr. urétrographie)

URETROPLASTÍE s. f. refacere chirurgicală a unei porțiuni de uretră. (< fr. urétroplastie)

URETRORAGÍE s. f. hemoragie pe uretră, în afara micțiunii. (< fr. urétrorragie)

URETRORÉE s. f. scurgere (abundentă) prin uretră. (< fr. urétrorrhée)

URETROSCÓP s. n. instrument folosit pentru uretroscopie. (< fr. urétroscope)

URETROSCOPÍE s. f. explorare endoscopică a uretrei cu uretroscopul. (< fr. urétroscopie)

URETROSTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a unui meat urinar artificial pe traiectul uretrei. (< fr. urétrostomie)

URETROTÓM s. n. instrument în uretrotomie. (< fr. urétrotome)

URETROTOMÍE s. f. incizie a uretrei, pentru a înlătura o strictură a acesteia. (< fr. urétrotomie)

VAGINO-URETRÁL, -Ă adj. care aparține vaginului și uretrei. (< fr. vagino-urétral)

LITTRE [litr], Alexis (1654-1725), fizician și anatomist francez. Primul care a decris glandele mucoase uretrale, care îi poartă numele.

PRIAPÍSM (‹ fr.) s. n. (MED.) Stare de erecție a penisului, prelungită în mod anormal, adesea dureroasă, fără a fi urmată de ejaculare. Apare în uretrite, cistite acute sau leziuni ale măduvei spinării.

PROSTÁTĂ (‹ fr., lat. {i}; {s} gr. prostates „așezat înainte”) s. f. Organ musculo-glandular, de forma unei castane, care înconjură porțiunea inițială a uretrei la bărbat. P. este formată din doi lobi laterali și un lob median și secretă un lichid cu aspect lăptos, sperma, care se varsă în porțiunea prostatică a uretrei, de obicei în timpul actului sexual.

!uretroscóp (-re-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. uretroscoápe

uretrotomíe (-re-tro-) s. f., art. uretrotomía, g.-d. art. uretrotomíei; pl. uretrotomíi, art. uretrotomíile

uretrál (referitor la uretră) (-re-tral) adj. m., pl. uretráli; f. uretrálă, pl. uretrále

urétră (-re-tră) s. f., g.-d. art. urétrei; pl. urétre

uretrítă (inflamație a uretrei) (-re-tri-) s. f., g.-d. art. uretrítei; pl. uretríte

*urétră f., pl. e (vgr. uréthra). Anat. Canalu urinar.

VASECTOMÍE, vasectomii, s. f. (Med.) Rezecție a canalelor deferente (prin care spermatozoizii ajung din testicule în uretră). – Din it. vasectomie.

URETRÁL, -Ă, uretrali, -e, adj. Care aparține uretrei, privitor la uretră. – Din fr. urétral.

URÉTRĂ, uretre, s. f. Canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior. [Var.: urétru s. n.] – Din fr. urètre.

URETRÍTĂ, uretrite, s. f. Boală care constă în inflamarea mucoasei uretrei. – Din fr. urétrite.

URETROSCÓP, uretroscoape, s. n. Instrument care servește la examinarea mucoasei uretrale. – Din fr. urétroscope.

URETROSCOPÍE, uretroscopii, s. f. (Med.) Explorare endoscopică a uretrei. – Din fr. urétroscopie.

URÉTRU s. n. v. uretră.

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat în vezica minară și eliminat din organism prin uretră. – Din fr. urine, lat. urina.

SPERMATORÉE, spermatoree, s. f. (Med.) Scurgere spontană de spermă prin uretră în afara actului sexual. – Din fr. spermatorrhée.

EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer.

PROSTÁTĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjoară porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate.

HEMATURÍE, hematurii, s. f. Prezență a sângelui sau a hematiilor în urină, întâlnită în unele afecțiuni renale, vezicale, uretrale etc. – Din fr. hématurie.