Am găsit 5 definiții care conțin toate cuvintele mutazilit sau forme flexionare ale acestora:

AȘARÍT, așaríți, s. m. Aparținător al unei școli teologice islamice care a dezvoltat sistemul de gândire introdus de Al-Așari (teolog medieval islamic, Basra 873 (4?) – Bagdad 935 (6?)) și care se caracteriza prin alăturarea pozițiilor tradiționaliste sunnite celor raționaliste ale mutaziliților. (din n. pr. Al-Așari) [Brockhaus]


KALÁM s.n. 1. (Cult. islam.) Pană ascuțită de scris cu cerneală; calamus3. 2. (Teolog. islam.) Denumire a unei teologii fundate în secolele VIII-IX e.n., influențată, în principal, de către școlile teologice (rivale) ale mutaziliților și așariților și care propovăduiește ideea unității absolute a lui Dumnezeu, excluzând orice reprezentare antropomorfă a calităților sale, liberul-arbitru (de unde rezultă eliminarea responsabilității faptelor săvârșite de orice persoană), orice atomism legat de învățăturile creației precum și, în mod metodic, întâietatea argumentației raționale în fața celei a faptelor. Kalamul a influențat hotărâtor și dezvoltarea filozofiei evreiești, fiind energic combătut de către filozoful evreu M. Maimonides, care totodată, în disputa pe care o susține împotriva kalamului, oferă o prezentare sistematică a sa. (cuv. ar. = conversație, dispută, explicație) [def. Brockhaus]

MUTAZILÍT, mutazilíți, s. m. Aparținător al unei școli teologice islamice (Mutazilia) care a contribuit, în principal, la dezvoltarea sistemului dogmatic al Islamului sunnit prin adoptarea sistemului de gândire grecesc și folosirea procedeelor logice de demonstrație. Sub domnia califilor abbasizi și ca rezultat al luptelor politico-dogmatice din prima jumătate a secolului al VIII-lea, mutaziliții au constituit școala teologică conducătoare. Principiile de bază ale dogmaticii lor erau învățătura unității absolute a lui Dumnezeu (care excludea orice antropomorfism) și a dreptății lui Dumnezeu, care condiționa libertatea de voință a oamenilor. Învățătura mutaziliților a creării Coranului a devenit, vremelnic, dogmă de stat. Chiar dacă dogmatica mutaziliților a fost mai târziu abandonată, ea continuă să existe sub diverse forme modificate până în prezent. (din n. pr. Al-Mutazim) [Brockhaus]

MUTAZILÍȚI s.m. pl. Gânditori musulmani din sec. VIII și IX care negau dogma despre caracterul increat și veșnic al Coranului. (cf. fr. mutasilites)

MUTAZILÍȚI (‹ fr.) s. m. pl. (REL.) Membri ai unei secte musulmane, fondată de Wasi ibn Ata în sec. 8 la Basra, care refuzau interpretarea antropomorfică a lui Allah, respingeau dogma condamnării la chinuri veșnice3, recunoscând ideea liberului arbitru în acțiunile umane și încercând să dea explicații raționale ale dogmelor.