Am găsit 105 de definiții care conțin toate cuvintele cârnat sau forme flexionare ale acestora:

CALTABÓȘ, caltaboși, s. m. Un fel de cârnat făcut din măruntaie de porc amestecate cu orez și cu mirodenii. [Var.: cartabóș s. m.] – Et. nec.


CARNÁT, carnate, adj. (Despre regimuri alimentare) Cu carne. – Din carne.

CARNÁȚIE, carnații, s. f. Coloritul și structura pielii unei persoane. – Din fr. carnation.

CÂRNÁT, cârnați, s. m. Produs alimentar preparat din carne tocată și condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliș din material sintetic. ♦ Fig. (Fam.) Șir lung. Un cârnat de oameni. [Var.: (pop.) cârnáț s. m.] – Lat. *carnacius.

CÂRNÁȚ s. m. v. cârnat.

CÂRNĂCIÓR, cârnăciori, s. m. Diminutiv al lui cârnat.cârnat + suf. -ior.

CÂRNĂȚÁR, cârnățari, s. m. Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. – cârnat + suf. -ar.

CÂRNĂȚĂREÁSĂ, cârnățărese, s. f. Femeie care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri; nevastă de cârnățar. – Cârnățar + suf. -easă.

CÂRNĂȚĂRÍE, (2) cârnățării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) cârnați mulți și de diverse sortimente. 2. Magazin de cârnați și de alte mezeluri. – cârnat + suf. -ărie.

GHIUDÉN, ghiudenuri, s. n. cârnat uscat, presat și foarte condimentat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă. [Var.: ghiudém s. n.] – Din tc. göden.

HOT DOG s. m. cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață). [Pr.: hot dóg] – Cuv. engl.

INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. 1. Care a luat formă materială, reală; întrupat. 2. (În sintagma) Unghie încarnată = unghie care crește în carne; onixiris. [Var.: încarnát, -ă adj.] – V. incarna.

INCARNÁȚIE, incarnații, s. f. Incarnare. – Din fr. incarnation.

ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat.

ONÍXIS s. n. Inflamație a marginii cărnoase laterale a unghiei unui deget de la picior, mai ales a degetului mare; unghie incarnată. – Din fr. onyxis.

MĂȚÁR, mățari, s. m. (Rar) Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). – Maț + suf. -ar.

LÉBĂRVURȘT s. m. cârnat din ficat de porc. (< germ. Leberwurst)

TRANDAFÍR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate și plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir sălbatic = măceș. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2) (Kerria-japonica); (Zool.) trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir).

PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, subst. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

PÓLIȘ s. m. (Fam.) cârnat polonez. – Din engl. Polish [sausage].

INVETERÁT, -Ă adj. învechit în rele, vicios, pervertit. ◊ (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. (< fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)

INCARNÁȚIE s. f. incarnare. (< fr. incarnation, lat. incarnatio)

INCARNÁT, -Ă I. adj. 1. care a luat formă materială; întrupat. 2. (fig.) înverșunat, pasionat. II. adj., s. n. (de) culoarea cărnii. (< fr. incarnat, it. incarnato)

DEBREȚÍN, debrețini, s. m. cârnat preparat dintr-un amestec de carne tocată de vită și de porc, introdus în intestine subțiri de porc și segmentat prin răsucirea unor bucăți de circa 10 cm. – Din germ. Debreziner.

HOT DOG s. m. crenvurșt sau cârnat cald într-o chiflă (alungită), cu muștar. (< amer. hot dog)

REINCARNÁȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. V. metempsihoză. [Pr.: re-in-] – Din fr. réincarnation.

SALÁM, salamuri, s. n. Un fel de cârnat (mai gros) făcut din carne tocată de vită sau de porc, de obicei afumat și uscat (pentru a se putea conserva). – Din tc., bg. salam. Cf. fr. salami, it. salame.

SÂNGERÉTE, sângereți, s. m. (Reg.) Preparat alimentar sub formă de cârnat umplut și cu sânge. – Sângera + suf. -ete.

DEBREȚÍN s. m. cârnat preparat din carne de vacă și porc, în intestine subțiri, care se consumă prăjit sau fript la grătar. (< germ. Debreziner)

CARNÁȚIE s. f. coloritul și structura pielii unei persoane. (< fr. carnation)

CARNÁT, -Ă adj. 1. (despre alimentație) compus din carne. 2. (bot.) de culoarea cărnii. (< fr. carné)

DEBREȚÍN s.m. Un fel de cârnat preparat din carne în intestine subțiri de porc, care se consumă prăjit sau fript la grătar. [Cf. germ. Debreziner < Debrețin – oraș în Ungaria].

BABÍC, babicuri, s.n. cârnat din carne crudă, amestec egal de carne de vacă și de oaie, uscat și presat în formă de batoane plate.

SALVIE, salvii, s.f. În gastronomie, frunzele de salvie (Salvia officinalis) sunt folosite, mai ales în țările mediteraneene, drept condiment în preparatele din carne de vițel, de miel, în sosuri, umpluturi de cârnați, la pizza etc., precum și ca aromatizant pentru diverse băuturi (vermut, oțet), dându-le un gust și o aromă caracteristice acestor zone geografice.

INCARNÁȚIE s.f. Incarnare. [Gen. -iei, var. incarnațiune s.f. / < fr. incarnation, lat. incarnatio].

MORTADÉLĂ s.f. Specie de cârnat gros. [< it. mortadella, cf. fr. mortadelle].

ALANTOÍDĂ s.f. Membrană embrionară a animalelor vivipare și ovipare cu respirație pulmonară. ♦ (La pl.) Animale vertebrate care au această membrană. [Pron. -to-i-. / < fr. allantoïde, cf. gr. allatoides < allascârnat, eidos – aspect].

CABANÓS s.m. cârnat uscat, lung și subțire. [Cf. pol. kabanos < rus. kaban – porc].

CARNÁȚIE s.f. Coloritul și structura pielii unei persoane. [Gen. -iei. / < fr. carnation].

înomenít, -ă, adj. (înv.) încarnat, întrupat, împelițat.

HOT DOG loc.s. (Anglicism) Pâiniță în al cărei miez s-a pus un crenvurșt sau un cârnat. [< americ., fr., it. hot dog, cf. engl. hot – fierbinte, dog – câine].

INVETERÁT, -Ă adj. Învechit (spec.) în rele, vicios, pervertit; (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. [Var. înveterat, -ă adj. / cf. fr. invétéré, lat. inveteratus].

LÉBĂRVURȘT s.m. cârnat preparat din ficat de porc. [< germ. Leberwurst, cf. Leber – ficat, Wurstcârnat].

prijinitór, prijinitoáre, s.m. și f. 1. (înv.) sprijinitor, susținător, protector. 2. băț cu care se sprijină sarcina de lemne când e purtată pe umeri. 3. tavă de pământ, îngustă și lungă, în care se frig cârnații.

procrínță, procrínțe, s.f. (reg.) covățică în care se taie carnea pentru cârnați.

scârnátic, scârnátică, adj. (înv.) murdar, scârnav.

PATRICIÁN s.m. cârnat din carne de vită. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. patricien].

șpriț2, -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) pompă de incendiu. 2. (s.n.) vermorel pentru vie. 3. (s.n.) mașină folosită la umplutul cârnaților. 4. (s.n.) mașină întrebuințată la fasonarea garniturilor de prăjituri. 5. (s.n.) pușcoci (de soc) pentru copii. 6. (s.f.) pompă mică, cu care se fac spălături interne la animale. 7. (s.f.) pompă mică folosită pentru îndepărtarea albinelor când roiesc.

REINCARNÁȚIE s.f. Reincarnare. [Gen. -iei. / cf. fr. réincarnation].

Crăciún (crăciúnuri), s. n.1. Sărbătoarea creștină a Nașterii Domnului. – 2. Imagine sfîntă care reprezintă Nașterea, și pe care preotul o aduce în casele credincioșilor. – 3. (S. m.) Personaj mitic, moș bun care întruchipează sărbătorile Crăciunului, corespunzînd uneori Regilor magi din tradiția spaniolă. – Mr., megl. Crățun, Crăciun, Cărțun. Origine foarte discutată. Fonetismul din mr. indică un etimon lat., care trebuie să fie lat. creātiōnem, cu sensul de „copil,” ca în sard. kriathone (Wagner 90), v. sp. criazón, cf. sp. crio. Crăciun trebuie să fi însemnat la început „Pruncul Iisus”, care explică și folosirea acestui cuvînt ca nume de botez și de familie, iar mai tîrziu personificarea sărbătorii. Etimonul creātiōnem a fost deja propus, dar cu sensul de „creație” sau „naștere”. (A. Densusianu, Hlr., 262; Jagič, Arch. slaw. Phil., XXXIII, 618; Pascu, Beiträge, 8; Pascu, I, 69). Această soluție nu pare posibilă, fiind negarea directă a dogmei creștinești a Întrupării (născut, iar nu făcut), și fiindcă lasă fără obiect personificarea și fără explicație numele de persoană Crăciun. Dificultățile care s-au opus der. din creātiōnem (de Rosetti, BL, XI, 56) sînt pierderea inexplicabilă a lui -e și rezultatul eaă, și acesta se reduce la e în poziție atonă, de unde rezultatul de așteptat *Creciune). Cele două argumente sînt insuficiente: pierderea lui -e este normală în acest caz, cf. tăun, păun, bărzăun(e), și pe de altă parte, numele de persoană la care nominativul s-a confundat cu vocativul: Bασίλιος › Vasile, PetrusPetru și Petre, Γρηγόριος ‹ Grigore, față de ’Iωαννης › Ioan. Pe de altă parte, ideea că hiatul e-a trebuie să se reducă la a este falsă, și se bazează pe false analogii: videbat are în e-a secundar și catella a ajuns la rezultatul ea printr-un mecanism pe care nu îl cunoaștem. Hiatul e-a se reduce normal la ă, cum arată Rosetti, Mélanges, 353, cînd obține de la Diana, *zănă și de aici zînă. Prin urmare, credem că rezultatul creātiōnemCrăciun este fonetic normal și logic, din punct de vedere semantic, dacă se pleacă de la semnificația de „copil”. Celelalte etimoane lat. care s-au propus sînt mai puțin convingătoare: lat. (in)carnatiōnem (Lexiconul de la Buda); lat. crastĭnum (Hasdeu 615); lat. Christi iēiūnium (Schuchardt, Literaturblatt, VII, 154; ZRPh., XV, 93); lat. Christi- cu un al doilea element neclar, cf. alb. Kèrsendeljëlat. Christi natalia (Meyer 189); lat. călātiōnem „chemare adresată de preot poporului, în prima zi a fiecărei luni” (P. Papahagi, Conv. Lit., XXXVII, 670; Pușcariu 407; Capidan, Dacor., III, 142; T. Papahagi, LL, III, 211-3 și 220; cf. împotrivă Iorga, Revista istorică, XVIII, 220). Același cuvînt apare în mai multe limbi care au fost în contact cu rom.; cf. bg. kračon, kračunek (după Mladenov 256, direct din lat.), sb. Kračun „nume de persoană” (Daničič, V, 429), rut. k(e)rečun, kračun, g(e)rečun, v. rus. koročjun „o anumită epoca a anului, nedeterminată în texte”, rus. koročun „solstițiu de iarnă” și „moarte”. Această răspîndire a cuvîntului i-a făcut pe unii filologi să se gîndească la o posibilă origine sl. (Cihac, II, 79; Philippide, Principii, 17; Domaschke 163; Weigand, BA, III, 98-104; Rosetti, BL, XI, 56; Vasmer 633), bazat pe kratŭkŭ „scurt”, sau pe kračati „a face pași”. Vasmer adaugă că der. din rom. nu este posibilă întrucît apare în v. rus. (cronica de la Novgorod) din 1143. Argumentul nu pare suficient, deoarece se știe că pe vremea aceea rușii veneau în contact cu populațiile danubiene; este însă sigur că rusa nu are alte cuvinte rom. atît de vechi, și că în general are foarte puține. Totuși, etimoanele slave propuse nu par posibile, kratŭkŭ fiindcă der. ar fi imposibilă în această formă (Berneker 604) și kračati pentru că se bazează pe o simplă consonanță, fără legătură semantică vizibilă. Ipoteza lui Rosetti, după care creātiōnem „creație” ar fi trecut în sl. ca termen ecleziastic, nu suprimă dificultățile, căci este imposibil de admis, cum o face autorul, că „la langue de l'église a également employé creatio” în loc de Crăciun pentru rațiunile dogmatice expuse. În sfîrșit, sensul de „moarte violentă” sau „moarte în floarea tinereții”, propriu rus., pare a se explica prin rom. crăciuni, vb. (a vărsa sînge, a ucide), datorită obiceiului de a tăia porcul în ajun de Crăciun, cf. ți-a venit Crăciunul, „ți-a sosit ceasul de pe urmă”. Pentru originea rom. a sl. cf. Jagič, Arch. slaw. Phil., II, 610; Schuchardt, Arch. slaw. Phil., IX, 526; Berneker 604; Capidan, Raporturile, 182.

MORTADÉLĂ s. f. cârnat gros italian. (< it. mortadella, fr. mortadelle)

ONÍXIS s. n. inflamație a unghiei datorită unei infecții sau unei micoze; unghie încarnată. (< fr. onyxis)

PATRICIÁN, -Ă I. s. m. f. 1. membru al aristocrației din Roma antică, deținând pământurile obștești și bucurându-se de toate privilegiile. 2. nobil, aristocrat. II. s. m. cârnat din carne de vită. III. adj. care aparține patricienilor (I). ◊ de origine nobilă; rafinat. (< fr. patricien)

PÓLIȘ s. n. cârnat polonez. (< engl. polish/sausage/)

REINCARNÁȚIE s. f. reincarnare; metempsihoză. (< fr. réincarnation)

salám (salámuri), s. n. – Mezel, cîrnat. – Var. Mold. saleam. It. salame, cf. germ. Salami, fr. salami, ngr. σαλάμι.

cârnat, cârnați s. m. 1. (vulg.) penis. 2. om naiv.

PENIS acadea, arcuș, armătură, banană, Bălosu’, bâzdâc, bâzu, belengher, Belfegor, belibarez, biberon, bulon, burghiu, cabanos, caltaboș, calu’ bălan, caras, carici, castravete, catarg, cârnat, Chelu’, chil, ciocan, ciucălău, ciuciu, cocar, cocovig, cometă cu coadă, cordan, cornu’ burții, cosor, daravelă, debrețin, dop, drâmbă, drob, ecler, El Zorab, fagot, făcăleț, făloșie, Filică, fișic, flaut cu gușă, flautul fermecat, focos, Foișorul de Foc, fus, gherțoi, ghiudem, Gogu, Gogu Pompieru’, guvid, huia, instinctor, lebăr, mandaras, marafet, măciucă, mătărângă, mârtan, miel, mielu’ cu o nară, mierloi, misil, mititel, morcov, Nodurosu’, onstroment, paloș, Părosu’, peleu, pendulă, perforator, piron, pistil, pix, pompă, pompon, popic, pulă, Pulănescu, rangă, rașpă, râmă, retevei, rici, roșcovă, sabie, salam, saleu, sculă, sloboz, smecleu, socoteală, sparanghel, sugiuc, sulă, șiștoi, știulete, ștoagăr, ștoi, ștrumeleag, taragot, trandafir, troleu, tulumbă, țeapă, țeavă, țeposu’, țipar, țui, țurican, vioiu’, zdrâmbă, zdrâng.

OM NAIV balamut, băiat de băiat, băltăreț, blambete, bleahă, bleg, boblete, bolovan, botanist, bourar, brânzoi, budală, bulache, Bulă, cajbec, candelist, caracudă, cască, cârnat, cârțan, ceacâr, cealapatiu, ciuflex, clift de șmotru, cocârjă, coco, fanache, fazan, fleng, fleț, fraier, frasanaie, gâscă bună de jumulit, gioablă, goglet, gorobete, gulie, gușter, gutufan, gutuie, hantiriu, husăn, husăn de baltă, husăn de gară, husen, juvete, lacrimă, lanolină, leuștean, moacă, mocamete, mocan, mocangiu, nepot, pampalache, papagal, pădurean, pădureț, pătlăgea, pârțâit, pifan, plutaș, popândău, râtan, șlob, târlan, târlă, turcafleț, țațăr, țuțer, uțupan, zarzavagiu.

CABANÓS, cabanoși, s. m. cârnat uscat, de formă lungă și subțire.

CALTABÓȘ, caltaboși, s. m. Un fel de cârnat făcut din măruntaie de porc, cu adaos de orez și aromate. [Var.: cartabóș s. m.]

CARNÁȚIE, carnații, s. f. (Rar) Coloritul și structura pielii unei persoane. – Fr. carnation.

cârnát s. m., pl. cârnáți

*carnațiúne f. (fr. carnation, după it. carnagione, d. carne, carne. V. incarnațiune). Pict. Coloarea [!] pelițeĭ uneĭ persoane: frumoasă carnațiune.

UROCORDÁTE (‹ fr.; {s} gr. oura „coadă” + khorde „maț, cârnat”) s. n. pl. Subfilum de animale marine din filumul cordate (ex. ascidiile) cu corpul în formă de sac sau de butoiaș, acoperit de o tunică protectoare gelatinoasă sau pieloasă și cu notocordul situat în regiunea codală la larvă, rareori prezent la adult (Urochordata); tunicieri, tunicate.

*brahmanízm n. (d. brahman). O religiune indiană a căreĭ perfecționare e budizmu și care are 150,000,000 de adepțĭ. După această doctrină, Brahma, zeu suprem, s’a încarnat succesiv în Brahma, Vișinu și Siva, constituind astfel o trinitate (trimurti). Brahma, în prima incarnațiune, a avut patru fiĭ, din care aŭ ĭeșit cele patru caste ereditare al Indiiĭ: Brahmaniĭ, Kšattriyas, Vaiçyas și Sudras, dedesuptu căroră îs paria saŭ necurațiĭ.

*incarnát, -ă adj. 1. Întrupat, 2. (fr. incarnat). Roș ca carnea. S. n., pl. urĭ. Coloarea [!] roșie ca carnea.

*incarnațiúne f. (lat. incarnátio, -ónis). Întrupare. Acțiunea pin [!] care Isus Hristos s´a făcut om, unind natura divină cu forma umană (la catolicĭ). – Și -áție.

paléocă, (paleoucă), s.n. – (gastr.) „După ce s-au întărit bine, cocii primiți de copii la colindat sunt dumicați și fierți. Apoi se pun peste ei bucăți de cârnați, slănină și brânză. Iese o mâncare care se numește paleoucă” (Memoria 2004: 472). – Et. nec.

grumáz, grumaji, s.m. – 1. Gât, beregată. 2. Gâtlej: „Cu plăcintă și cârnaț / Că merg bine pe grumaz” (Calendar 1980: 16). – Cuvânt autohton, cf. alb. gurmaz, gërmaz (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).

călbáș, -i, s.m. – (gastr.) cârnat făcut din măruntaie de porc amestecat cu orez; caltaboș, cartaboș. – Din magh. kolbász „cârnat„, germ. Klobasse.

oníxis (unghie incarnată) s. n.

KRIȘNA (KRISHNA) (cuv. sanscrit „negru”) (în mitologia vedică), erou și semizeu misterios din „Mahābharata”, unde apare și ca a opta reincarnare a zeului Vișnu. Fiul frumoasei Devaki, soția regelui Vasu, K. a fost crescut de păstorul Nánda și de soția acestuia Josodas. Ca zeu reincarnat, K. a venit pe lume pentru a duce lupta cu demonii. Metamorfozat în pitic, apoi în gigant cosmic, recucerește Universul de la regele-demon Bali. În arta indiană este pictat în albastru. Azi, zeul principal din panteonul hinduismului.

debrețín (cârnat) (de-bre-) s. m., pl. debrețíni

brahmanism n. religiune indiană a cării perfecționare e budhismul (150 milioane sectatori). După această doctrină religioasă, Brahma s’a incarnat succesiv în Brahma, Vișnu și Siva, constituind astfel o triplă incarnațiune sau trinitate (trimurti). Brahma, în prima-i incarnațiune, avu patru fii, din cari se trag cele patru caste ereditare ale Indiei, mai prejos de cari sunt paria sau necurații.

cârnaț m. maț de porc sau de alt animal, umplut cu carne crudă, tocată și aromatizată. [Lat. *CARNACEUS (din caro, carnis)].

cârnățar m. cel ce face sau vinde cârnați.

cârnățărie f. 1. locul unde se frig și se mănâncă cârnați; 2. toate cele trebuincioase pentru fabricarea cârnaților.

enibahar n. ardeiu pisat cu care se dreg cârnații: enibahar și alte mirodenii FIL. [Turc. YENI BAHAR, lit. aromă nouă].

împențat a. 1. incarnat; 2. îndrăcit: împotriva împelițaților vrășmași ai omenirii Isp. ║ m. necuratul în ființă.

incarnat n. coloare roșie ca a cârnei: frumosul incarnat pe fața ta cea albă BOL.

mititel a. foarte mic. [Poate în loc de michitel (cf. puțin-t-el)]. ║ m. 1. fam. copilaș: câți mititei ai ? 2. necuratul (nume eufemistic): nu cumva să vă împingă Mititelul CR. 3. pl. cârnați mici fără piele fripți la grătar.

patrician a. se zicea la Roma de ordinul cetățenilor cari ocupau primul rang în Stat. ║ m. 1. cel ce era de condițiune patriciană sau nobilă; 2. nobil, mai ales în Veneția. ║ fam. cârnat umplut, în formă de potcoavă.

trandafir m. 1. arbust spinos cu florile roșiatice mari, plăcut mirositoare, adesea învoalte (Rosa centifolia): din florile de trandafir se face dulceață; 2. fructul său, oval, puțin cârnos, mirositor, roșu sau negru; 3. Mold. cârnat de porc, preparat cu ardeiu, usturoiu, piper, etc. și uscat. [Gr. mod. TRANTÁPHYLLON, lit treizeci de foi (după frunzele-i numeroase); sensul 3 prin aluziune la coloarea roșiatică a cârnatului].

salàm m. cârnat mare foarte gustos: salami de Sibii și de Verona. [It. SALAME, printr´un intermediar săsesc].

TRANDAFÍR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali cultivați din familia rozaceelor, cu lăstari spinoși și cu flori mari, parfumate, de culori variate, folosite mai ales în industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir sălbatic = măceș. ◊ Compuse: (Bot.) trandafir-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2); (Zool.) trandafir-de-mare = actinie. 2. (în sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir).

SALÁM, (2) salamuri, s. n. 1. Produs alimentar cu durată mare de conservare, asemănător cârnatului, preparat din carne tocată și condimentată de vită sau de porc, de obicei afumată și uscată. 2. Sortiment, bucată de salam (1). – Din tc., bg. salam. Cf. fr. salami, it. salame.

CALTABÓȘ, caltaboși, s. m. cârnat făcut din măruntaie de porc amestecate cu orez și cu ingrediente. [Var.: cartabóș s. m.] – Et. nec.

CARNÁT, carnate, adj. (Despre regimuri alimentare) Cu carne. – Din carne.

CARNÁȚIE, carnații, s. f. Structura, consistența și coloritul pielii unei persoane. – Din fr. carnation.

CÂRNÁT, cărnați, s. m. Produs alimentar preparat din carne tocată și condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliș din material sintetic. ♦ Fig. (Fam.) Șir lung. Un cârnat de oameni. [Var.: (pop.) cârnáț s. m.] – Lat. *carnacius.

CÂRNÁȚ s. m. v. cârnat.

CÂRNĂCIÓR, cârnăciori, s. m. Diminutiv al lui cârnat.cârnat + suf. -ior.

CÂRNĂȚÁR, cârnățari, s. m. Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. – cârnat + suf. -ar.

CÂRNĂȚĂREÁSĂ, cârnățărese, s. f. Femeie care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri; nevastă de cârnățar. – Cârnățar + suf. -easă.

CÂRNĂȚĂRÍE, (2) cârnățării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) cârnați mulți și de diverse sortimente. 2. Magazin de cârnați și de alte mezeluri. – cârnat + suf. -ărie.

REINCARNÁȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. – Din fr. réincarnation.

DEBREȚÍN, debrețini, s. m. cârnat preparat dintr-un amestec de carne tocată de vită și de porc, introdus în intestine subțiri de porc și segmentat prin răsucirea unor bucăți de câte circa 10 cm. – Din germ. Debreziner.

PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (în Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. cârnat preparat din came de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. 1. Care a luat formă materială, reală; întrupat. 2. (În sintagma) Unghie incarnată = unghie care crește în carne; onixis. [Var.: încarnát, -ă adj.] – V. incarna.

INCARNÁȚIE, incarnații, s. f. Incarnare. – Din fr. incarnation.

PÓLIȘ s. m. (Fam.) cârnat polonez. – Din engl. Polish [sausage].

GHIUDÉN, ghiudenuri, s. n. cârnat uscat, presat și foarte condimentat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă. [Var.: ghiudém s. n.] – Din tc. göden.

ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat.

MĂȚÁR, mățari, s. m. (Rar) Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). – Maț + suf. -ar.