ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țărcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiésc, imperf. 3 sg. țărcuiá; conj. prez. 3 să țărcuiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
țărcuì v. a îngrădi, a ocroti: țara să ne-o țărcuim și de iezme s’o ferim. POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)