tupăí, túpăi, vb. IV (reg.) 1. a bufni, a tropăi. 2. a lovi, a bate și: a tupăni.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
țúpaĭ, V. hopaĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ȚUPĂÍ vb. IV. v. țopăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țúpăĭ, V. țopăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
țupăì v. a juca sărind; V. țup !
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚUPĂÍ vb. IV v. țopăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚUPĂÍ vb. IV. v. țopăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
țúpăĭ, V. țopăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
țupăì v. a juca sărind; V. țup !
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚUPĂÍ vb. IV v. țopăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)