ȚUGUIÁT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. [Pr.: -gu-iat] – V. țuguia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țuguĭát, -ă adj. În formă de țuguĭ, ascuțit: om cu capu țuguĭat, un munte țuguĭat. V. stîrminos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
țuguiat a. terminat cu un vârf.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚUGUIÁT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – V. țuguia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
țuguiat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul țuguia