ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
țopârcă m. țopârlan: nu cumva s’a boierit țopârcă ? AL. [Ca și țopârlan, derivat probabil dela țop (v. Țopi)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚOPẤRCĂ, țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)