ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țopăí vb., ind. prez. pers. 1 țópăi / țopăiésc
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țópăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin [!] casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
țopăì v. a sări într’un picior: ia privește cum țopăește AL. [V. țop!].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
țopăí vb., ind. prez. pers. 1 țópăi / țopăiésc
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țópăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin [!] casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
țopăì v. a sări într’un picior: ia privește cum țopăește AL. [V. țop!].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)