ȚOLÍNĂ, țoline, s. f. (Reg.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Țol2 + suf. -ină.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țolină, țolini s. f. prostituată.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
țolínă (pop.) s. f., g.-d. art. țolínei; pl. țolíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țolínă f., pl. e (d. țol, adică „cu obrazu ca țolu, nerușinată”). Est. Femeĭe groasă de obraz, țopîrlancă și fleoarță. – Fals țólină (Tkt. Cdr. ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
țòlină f. fig. femeie desfrânată: țolină ce-mi ești! CR. [Derivat din țol, în sens de «scoarță» (cf. tărfă)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚOLÍNĂ, țoline, s. f. (Pop.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Țol2 + suf. -ină.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)