ȚIPÁT, -Ă, țipați, -te, adj. (Rar) Rostit cu glas tare și ascuțit; strident. – V. țipa1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȚÍPAT, -Ă, țipați, -te, adj. (Rar) Rostit cu glas tare și ascuțit; strident. – V. țipa1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ȚÍPĂT, țipete, s. n. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [Var.: țípet s. n.] – Țipa1 + suf. -ăt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țípăt s. n., pl. țípeteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țipăt n. strigăt tare și ascuțit. [V. țipă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚÍPĂT, țipete, s. n. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [Var.: țípet s. n.] – Țipa1 + suf. -ăt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
țipat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul țipa