ȚIGĂNÍE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; țigănime; p. ext. cartier într-o localitate în care locuiesc țigani. 2. Fig. Faptă, manieră condamnabilă. 3. Fig. Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țigănie, țigănii s. f. 1. cartier cu populație majoritar țigănească 2. faptă condamnabilă / reprobabilă 3. gălăgie, hărmălaie; scandalSursa: Dicționar de argou al limbii române
țigăníe s. f., art. țigănía, g.-d. art. țigăníei; (așezări, fapte) pl. țigăníi, art. țigăníileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țigăníe f. Cartier de Țiganĭ. Fig. Caracter de Țigan, de om ordinar, zgîrcit, murdar, care fură și jură, înjură și neguțează mult pentru un lucru orĭ-cît de ĭeftin ar fi.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ȚIGĂNÍE, (2, 3) țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care trăiesc în aceeași colectivitate; mulțime de țigani, țigănime. 2. P. ext. Așezare, parte a unei localități locuită de țigani. 3. Fig. Faptă, comportare urâtă; târguială excesivă. ♦ Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) țigănie f. 1. cartierul țiganilor; 2. firea țiganilor; 3. fig. sgârcenie cumplită.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a