ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țif n., pl. urĭ. Munt. Mold. Iron. Bărbuță, cĭoc: are și el un țif de barbă !
Sursa: Dicționaru limbii românești
ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țif n., pl. urĭ. Munt. Mold. Iron. Bărbuță, cĭoc: are și el un țif de barbă !
Sursa: Dicționaru limbii românești
ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)