ȚEP, țepi, s. m. Țeapă (3-4) [în DEX'98]; ghimpe, spin. Țepii trandafirului. Țepii ariciului. – Din țeapă (probabil refăcut din pl. țepi).
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
țep, țepi, s.m. (pop.) 1. ghimpe, țeapă. 2. (reg.) carantină, izolare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
țep (ghimpe, păr aspru) s. m., pl. țepiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țep m. (var. din țeapă. Nsl. cep, crăpătură; rus. sîrb. cep, îmblăciŭ. V. înțep și cep 1). Ghimpe (făcut de natură saŭ de om): țepiĭ aricĭuluĭ, aĭ salcîmuluĭ, aĭ unuĭ gard ca să nu sară hoțiĭ. V. brustur, coșcan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ȚEP s. m. v. țeapă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)