ȘURUBĂRÍE1, șurubării, s. f. Totalitatea șuruburilor unui mecanism; p. ext. totalitatea pieselor unui mecanism. – Șurub + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘURUBĂRÍE2, șurubării, s. f. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, chițibușărie, tertip. – Șurubar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
șurubăríe (est) și -păríe (vest) f. (d. șurub). Fig. Procedură șireată, șmecherie: a umbla cu șurubăriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șurubăríe s. f., art. șurubăría, g.-d. art. șurubăríei; (șiretlicuri) pl. șurubăríi, art. șurubăríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘURUBĂRÍE1 s. f. Totalitatea șuruburilor unui mecanism; p. ext. totalitatea pieselor unui mecanism. – Șurub + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȘURUBĂRÍE2, șurubării, s. f. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, chițibușărie, tertip. – Șurubar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)