știuldíc2, știuldícuri și știuldíce, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă pe care pescarii o folosesc pentru a stârni peștii spre plase. 2. prăjină cu care se împinge luntrea în bălțile mai puțin adânci.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ȘTIULDÍC interj. (Reg.) Știobâlc, huștiuluc, bâldâbâc. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
știuldíc2, știuldícuri și știuldíce, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă pe care pescarii o folosesc pentru a stârni peștii spre plase. 2. prăjină cu care se împinge luntrea în bălțile mai puțin adânci.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ȘTIULDÍC interj. (Reg.) Știobâlc, huștiuluc, bâldâbâc. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul limbii române moderne Forme flexionare:
știuldic - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul știuldica
știuldic - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul știuldica