Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele șterpeli:

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

șterpelí (-lésc, -ít), vb.1. A fura, a sustrage ceva. – 2. (Cu compl. o) A scăpa, a o rupe la fugă. – 3. A atinge ceva ușor și în treacăt. Creație expresivă, după cum o inidică suf. -li; coincide semantic cu a șterge, 5,7 și 8 și formal cu tearfă, cf. terfeli. Legătura cu germ. stibitzen „a fura” (Tiktin) sau cu mag. terpedni „a se întinde” (Scriban) este îndoielnică. – Der. șterpeleală, s. f. (furt); șterpelici, s. m. (borfaș).
Sursa: Dicționarul etimologic român


șterpeli, șterpelesc v. t. a fura
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

șterpelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șterpelésc, imperf. 3 sg. șterpeleá; conj. prez. 3 să șterpeleáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șterpelí v. a atinge ușor în treacăt: acest muncitor numai șterpelește pământul; 2. a o șterge: am șterpelit-o d’acasă CR.; 3. a sustrage, a fura. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (în expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)