Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele șpat:

SPAT s. n. (În sintagma) Spat de Islanda = varietate de calcit caracterizată prin dimensiunile mari și prin transparența perfectă a cristalelor, utilizată la instrumentele optice. – Din fr. spath, germ. Spat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPAT s.n. Veche denumire a mineralelor care au însușirea de a cliva după anumite direcții în bucăți de formă regulată. ◊ Spat de Islanda = varietate cristalină de calcit caracterizat prin dubla sa refracție. [< fr. spath, germ. Spath].
Sursa: Dicționar de neologisme


SPAT s. n. veche denumire a mineralelor care au însușirea de a cliva după anumite direcții în bucăți de formă regulată. ♦ ~ de Islanda = varietate cristalină de calcit, prin dublă refracție. (< fr. spath, germ. spath)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!spat s. n., pl. spáturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*spat n., pl. urĭ (fr. [d. germ.] spath). Min. Numele maĭ multor minerale petroase lameloase. Spat de Islanda, un carbonat de calce cristalizat care produce o duplă refracțiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

spat m. substanță pietroasă; spat de Islanda, carbonat de calce cristalizat, întrebuințat la fabricarea instrumentelor optice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SPAT, spaturi, s. n. (în sintagma) Spat de Islanda = varietate de calcit caracterizată prin dimensiunile mari și prin transparența perfectă a cristalelor, utilizată la instrumentele optice. – Din fr. spath, germ. Spat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPAȚ, spațuri, s. n. Spațiu între sulul dinainte și spată la războiul de țesut. – Lat. spatium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

spaț s. n., pl. spáțuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

spaț n. Tr. V. spas.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SPAȚ, spațuri, s. n. Spațiu între sulul dinainte și spată la războiul de țesut. – Lat. spatium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)