șenătău1, șenătáie, s.n. (reg.) manșetă la anumite modele de ie, de obicei împodobită cu cusături din fir.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șenătău2, șenătáie, s.n. (reg.) șir de cartofi scoși din pământ și lăsați pe ogor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme