SCÓTĂ, scote, s. f. Parâmă folosită pentru fixarea colțului de jos al unei vele pe o navă cu pânze. – Din it. scotta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SCÓTĂ s.f. (Mar.) Frânghie cu care se fixează colțul de jos al unei vele. [< it. scotta].
Sursa: Dicționar de neologisme
SCÓTĂ s. f. (mar.) parâmă cu care se fixează colțul de jos al unei vele. (< it. scotta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
scótă (-te), s. f. – Parîmă folosită la manevrarea velei. It. scotta (Candrea), cf. ngr. σϰότα.Sursa: Dicționarul etimologic român scótă s. f., g.-d. art. scótei; pl. scóteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită scótă și șcótă f., pl. e (ngr. skóta, it. scotta, fr. écoute, d. ol. schoote, germ. schote). Funie legată de colțu de jos al pînzeĭ uneĭ bărcĭ și care se strînge orĭ se lasă maĭ liberă după cum vreĭ să mergĭ maĭ răpede saŭ maĭ încet. V. mură 3 și saulă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SCÓTĂ, scote, s. f. Parâmă folosită pentru fixarea colțului de jos al unei vele pe o navă cu pânze. – Din it. scotta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
șcótă, V. scotă.
Sursa: Dicționaru limbii românești