AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a auí (auiésc, auít), vb. – A răsuna, a hăuli. Creație imitativă, ca hui, vui și hăuli, care exprimă toate același efect de rezonanță. – Der. auială, s. f. (bubuit, zgomot); auit, s. n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător).Sursa: Dicționarul etimologic român
auí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 auie
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
AUÍ, pers. 3 auiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hăui. [Pr.: a-u-i. – Var.: ăuí vb. IV]Sursa: Dicționarul limbii române moderne áuĭ și -ĭésc, V. hauĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
auí (a ~) (a-u-)/hăuí (a ~) (hă-u-) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc/hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá/hăuiá; conj. prez. 3 să auiáscă/ să hăuiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită auì v. a răsuna, a vui prelungit: auia pădurea. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. (Pop.) A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a auí (auiésc, auít), vb. – A răsuna, a hăuli. Creație imitativă, ca hui, vui și hăuli, care exprimă toate același efect de rezonanță. – Der. auială, s. f. (bubuit, zgomot); auit, s. n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător).Sursa: Dicționarul etimologic român auí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 auie
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
AUÍ, pers. 3 auiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hăui. [Pr.: a-u-i. – Var.: ăuí vb. IV]Sursa: Dicționarul limbii române moderne áuĭ și -ĭésc, V. hauĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
auí (a ~) (a-u-)/hăuí (a ~) (hă-u-) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc/hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá/hăuiá; conj. prez. 3 să auiáscă/ să hăuiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
auì v. a răsuna, a vui prelungit: auia pădurea. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. (Pop.) A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ĂUÍ, pers. 3 ăuiéște, vb. IV. Intranz. V. aui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ăuí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 ăuie
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
ĂUÍ vb. IV. v. aui.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ĂUÍ, pers. 3 ăuiéște, vb. IV. Intranz. V. aui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ăuí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 ăuie
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
ĂUÍ vb. IV. v. aui.Sursa: Dicționarul limbii române moderne