ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înștiințá (a ~) (-ști-in-) vb., ind. prez. 3 înștiințeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
înștiințà v. a face cunoscut, a da de știre, a anunța, a notifică. [V. știință].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)