INVITÁ, invít, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. – Din fr. inviter, lat. invitare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INVITÁ vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INVITÁ vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invít. / < fr. inviter, it., lat. invitare].
Sursa: Dicționar de neologisme
invitá (a ~) vb., ind. prez. 3 invítăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită invità v. 1. a pofti, a ruga să vie, să asiste la: a invita la masă; 2. a îndemna ușor la ceva: vă invit a tăcea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INVITÁ, invít, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. – Din fr. inviter, lat. invitare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) INVÍTĂ s. f. (la jocul de cărți, la scrimă) deschidere. (< fr. invite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INVÍTĂ s.f. (La jocul de cărți, la scrimă) Deschidere. [< fr. invite].
Sursa: Dicționar de neologisme
învitá, învít, vb. I (înv.) 1. a îndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a ațâta, a întărâta, a asmuți, a intriga, a băga fitiluri. 3. a născoci, a produce. 4. a se strânge laolaltă spre a porni împotriva cuiva; a se îngloti, a se pâlcui, a se înceti. 5. a deștepta în cineva dorința, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
învitá (învitéz, învitát), vb. – 1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a ațîța. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Pușcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. – Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s. f. (înv., instigare).Sursa: Dicționarul etimologic român învitá, învít, vb. I (înv.) 1. a îndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a ațâta, a întărâta, a asmuți, a intriga, a băga fitiluri. 3. a născoci, a produce. 4. a se strânge laolaltă spre a porni împotriva cuiva; a se îngloti, a se pâlcui, a se înceti. 5. a deștepta în cineva dorința, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
învitá (învitéz, învitát), vb. – 1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a ațîța. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Pușcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. – Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s. f. (înv., instigare).Sursa: Dicționarul etimologic român