ÎNVIORĂTÓR, -OÁRE, înviorători, -oare, adj. Care înviorează, care însuflețește; care îmbărbătează. [Pr.: -vi-o-] – Înviora + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înviorătór (-vi-o-) adj. m., pl. înviorătóri; f. sg. și pl. înviorătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
înviorător a. care redă vieața.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNVIORĂTÓR, -OÁRE, înviorători, -oare, adj. Care înviorează, care însuflețește; care îmbărbătează. [Pr.: -vi-o-] – Înviora + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)