ÎNVINGĂTÓR, -OÁRE, învingători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins; biruitor, câștigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a învingătór, -oáre adj. și s. Care învinge orĭ a învins, victorios.
Sursa: Dicționaru limbii românești
învingătór adj. m., s. m., pl. învingătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. învingătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită învingător a. și m. care învinge.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNVINGĂTÓR, -OÁRE, învingători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins; biruitor, câștigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)