INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat. [Var.: înveterát, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INVETERÁT, -Ă adj. învechit în rele, vicios, pervertit. ◊ (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. (< fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INVETERÁT, -Ă adj. Învechit (spec.) în rele, vicios, pervertit; (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. [Var. înveterat, -ă adj. / cf. fr. invétéré, lat. inveteratus].
Sursa: Dicționar de neologisme
inveterát (vechi, împătimit) (livr.) adj. m., pl. inveteráți; f. inveterátă, pl. inveteráteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Livr.; despre oameni) În care s-a înrădăcinat un anumit defect; (despre defecte, vicii etc.) înrădăcinat. [Var.: înveterát, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.
Sursa: Dicționar de neologisme
ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)