ÎNTREVORBÍRE, întrevorbiri, s. f. (Înv. și reg.) Convorbire. – Între1- + vorbire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *întrevorbire f. (după fr. entretien). Întrevedere. Dialog, conversațiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
întrevorbire f. convorbire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNTREVORBÍRE, întrevorbiri, s. f. (Înv. și reg.) Convorbire. – între1- + vorbire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)