ÎNTINSOÁRE, întinsori, s. f. (Rar) 1. Loc întins, spațiu larg. 2. Mers zorit, fără oprire. ◊ Loc. adv. Într-o întinsoare = a) întruna, fără întrerupere; b) repede, în goană. – Întins1 + suf. -oare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a întinsoáre1 s.f. (pop., înv.) 1. întindere (de pământ). 2. (fig.) încordare, tensiune nervoasă. 3. unealtă de cizmărie pentru întins pielea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
întinsoáre2 s.f. (reg.) mâncare din smântână cu făină, bună pentru „întins” cu bucățele de pâine în ea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
întinsoáre f., pl. orĭ (d. întind, întins). O unealtă de întins pelea [!] la cizmărie. Întindere nervoasă a corpuluĭ: leșin amestecat cu întinsorĭ (Cr.). Într´o întinsoare, într´un suflet, într´un mers fără întrerupere: a plecat într´o´ntinsoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
întinsoáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. întinsórii; pl. întinsóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită întinsoare f. 1. dilatare nervoasa a corpului: leșin amestecat cu întinsori CR.; 2. crucea de întins: ciobotarii cu întinsorile POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNTINSOÁRE, întinsori, s. f. (Rar) 1. Loc întins, spațiu larg. 2. Mers zorit, fără oprire. ◊ Loc. adv. Într-o întinsoare = a) întruna, fără întrerupere; b) repede, în goană. – Întins1 + suf. -oare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)