însurățí vb. IV refl. (înv.; despre fete) a se lega surate, a se înfârtăți.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
însurați - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul însura
însurați - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul însura
însurați - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul însura
însurați - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul însurat
însurați - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul însurat
însurați - Verb, Imperativ, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul însura