ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înjurătúră f., pl. ĭ. Vest. Suduĭală, expresiune pin [!] care înjurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
înjurătúră s. f., g.-d. art. înjurătúrii; pl. înjurătúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită înjurătură f. 1. injurie; 2. mod obișnuit de a înjura.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)