înhăpá, pers. 3 sg. înhápă, vb. I (reg.; despre câini) a prinde cu gura repede ce i se aruncă; a lua cu lăcomie și a mânca.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
înhăpá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înháp, 2 sg. înhápi, 3 înhápă; conj. prez. 3 să înhápeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
înhăpà v. a apuca cu lăcomie: înhapă ca lupul. [V. hap].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a