ÎNGRĂDÍT, -Ă, îngrădiți, -te, adj. 1. Care a fost înconjurat cu gard pentru a izola. ♦ Fig. Care se află la adăpost, apărat cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Fig. Căruia i s-au impus limite de acțiune; stăvilit. – V. îngrădi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a îngrădít, -ă adj. Înconjurat cu gard: casă îngrădită. Fig. Apărat, protejat: popor îngrădit de legĭ. Înfrînat, oprit: pretențiunĭ îngrădite.
Sursa: Dicționaru limbii românești
îngrădit a. 1. ocolit de un gard: grădină îngrădită; 2. fig. ocrotit: îngrădiți de lege EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNGRĂDÍT, -Ă, îngrădiți, -te, adj. 1. Care a fost înconjurat cu gard pentru a izola. ♦ Fig. Care se află la adăpost, apărat cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Fig. Căruia i s-au impus limite de acțiune; stăvilit. – V. îngrădi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
îngrădit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul îngrădi