înghímp s.n. (înv.) 1. înghimpare, înghimpătură, împunsătură cu un ghimpe. 2. (fig.) mustrare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
înghímp, a -á v. tr. (d. ghimpe). Împung cu un ghimpe, înțep. Fig. Pișc cu vorba.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
înghimp - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul înghimpa
înghimp - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul înghimpa