ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înfundătúră f., pl. ĭ. Stradă înfundată, fundac, impas. Loc retras și ascuns.
Sursa: Dicționaru limbii românești
înfundătúră s. f., g.-d. art. înfundătúrii; pl. înfundătúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită înfundătură f. 1. stradă înfundată; 2. loc retras și ascuns.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)