Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele înfulica:

ÎNFULICÁ vb. I. v. înfuleca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

înfulicá (înfúlic, înfulicát), vb.1. A împovăra, a copleși, a covîrși. – 2. A înghiți, a înfuleca. – Var. înfuleca, (rar) înfuli. Lat. fullĭcāre „a scutura, a bate”, de la fullo „bătătoare, piuă”. Pentru trecerea semantică, cf. sp. cargar. Explicația tradițională, pe baza lat. follĭcāre, de la follis (Pușcariu 846; Candrea-Dens., 620; REW 3417; DAR), pare mai puțin convingătoare, întrucît lat. înseamnă „a sufla, a pufni” (pentru a explica semantismul, Tiktin admite influența lui foale), și că primul sens, care trebuie să fie cel original, rămîne neexplicat. Ultima var., pentru care se citează un singur ex., este neclară.
Sursa: Dicționarul etimologic român


înfulicà v. Mold. a înghiți cu lăcomie (de vite când scapă la strânsură și ironic despre oameni): mi ți le-a înfulicat CR. [Lat. FOLLICARE (lit. a băga în foale)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNFULICÁ vb. I. v. înfuleca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)