ÎNDESTULÁT, -Ă, îndestulați, -te, adj. Care are de ajuns, satisfăcut. – V. îndestula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a îndestulát, -ă adj. Care are destul: casa era îndestulată cu tot ce trebuĭe peste ĭarnă. – În Serbia dest-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
îndestulat a. care are de ajuns, care e cu îndestulare: casa ne era îndestulată CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNDESTULÁT, -Ă, îndestulați, -te, adj. Care are de ajuns, satisfăcut. – V. îndestula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
îndestulat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul îndestula