ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *îndemấna1 (la ~) loc. prep.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
!îndemâná2 (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îndemâneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită îndemânà v. a găsi ocaziunea: nu se îndemânau a-i sta în ajutor BĂLC.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNDEMẤNĂ adv. Ușor, comod, lesnicios. ◊ La îndemână sau (loc. prep.) la îndemâna cuiva = accesibil, în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. [Var.: îndămấnă adv.] – În + de4 + mână.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !îndemấnă (la ~) loc. adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
îndemână f. 1. în mână: să-ți ții paloșul îndemână ISP.; 2. la dispozițiune: nu am cartea la îndemână; 3. fig. comod: vremea este îndemână, prilejul favoritor NEGR. [Lat. INDU MANU].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNDEMẤNĂ adv. Ușor, comod, lesnicios. ◊ Loc. adv. și prep. La îndemână (sau la îndemâna) cuiva = accesibil, în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. [Var.: îndămấnă adv.] – În + de4 + mână.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)