ÎNDATINÁ vb. I. v. îndătina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a îndatinà v. a se deprinde, a se obișnui. [V. datină].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNDATINÁ vb. I v. îndătina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNDĂTINÁ, îndătinez, vb. I. Refl. (Rar) A se obișnui (cu) ceva. ♦ Tranz. A avea obiceiul să..., a obișnui. [Var.: îndatiná vb. I] – În + datină.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a îndătiná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îndătineázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÎNDĂTINÁ, îndătinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se obișnui (cu) ceva. ♦ Tranz. A avea obiceiul să..., a obișnui. [Var.: îndatiná vb. I] – În + datină.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)