ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNCURAJÁ vb. tr. 1. a da curaj, a îmbărbăta. 2. a sprijini, a stimula. (< fr. encourager)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÎNCURAJÁ vb. I. tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. encourager].
Sursa: Dicționar de neologisme
încurajá (a ~) vb., ind. prez. 3 încurajeáză, 1 pl. încurajắm; conj. prez. 3 să încurajéze; ger. încurajấndSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită încurajà v. 1. a da curaj, a îmbărbăta; 2. fig. a favoriza, a proteja: a încuraja industria națională.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)