ÎNCUNUNÁ, încununez, vb. I. Tranz. 1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; p. ext. a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană. 2. Fig. A desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [Prez. ind. și; încunún] – În + cunună.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a încununá (a ~) vb., ind. prez. 3 încununeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
încununà v. 1. a (se) încorona: încunună pe viteazu ’nvingător AL.; 2. fig. a încheia, a termina: încunună vieața-i cu o moarte de erou OD. [V. cunună].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCUNUNÁ, încununez, vb. I. Tranz. 1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; p. ext. a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană. 2. Fig. A desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [Prez. ind. și: încunún] – În + cunună.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNCUNUNÁ, încununez, vb. I. Tranz. 1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; p. ext. a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană. 2. Fig. A desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [Prez. ind. și; încunún] – În + cunună.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a încununá (a ~) vb., ind. prez. 3 încununeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită încununà v. 1. a (se) încorona: încunună pe viteazu ’nvingător AL.; 2. fig. a încheia, a termina: încunună vieața-i cu o moarte de erou OD. [V. cunună].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCUNUNÁ, încununez, vb. I. Tranz. 1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; p. ext. a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană. 2. Fig. A desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [Prez. ind. și: încunún] – În + cunună.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)