ÍNCOT s. n. v. încot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a íncot și î́ncot n., pl. e (vsl. enkotŭ [Bărb. Ind. 251]. V. inc, hinc, hihot). Nord. Hihot.
Sursa: Dicționaru limbii românești
íncot v. 'încotSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită incot n. Mold. sbeguire: nici noaptea nu mă pot odihni de incotele voastre CR. [V. inc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÍNCOT s. n. v. încot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 'ÎNCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: íncot s. n.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 'încot/íncot (reg.) s. n., pl. 'încote/íncoteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Î́NCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: íncot s. n.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)