ÎNCADRÁRE, încadrări, s. f. Acțiunea de a (se) încadra. – V. încadra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNCADRÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) încadra. 2. (telec.) precizare a unor momente determinate în evoluția unui fenomen periodic. 3. așezarea și potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării. (< încadra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÎNCADRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) încadra și rezultatul ei; punere, așezare într-un anumit cadru, într-o anumită dispoziție etc. [< încadra].
Sursa: Dicționar de neologisme
ÎNCADRÁRE (‹ încadra) s. f. 1. Acțiunea de a (se) încadra. 2. (TELEC.) Precizarea unor momente determinate în evoluția unui fenomen. 3. (TEHN.) Operație de așezare și de potrivire pe un material textil, pe o hârtie etc., după o anumită ordine sau regulă, a unor tipare, în scopul obținerii și decupării părților componente ale obiectului care urmează să fie confecționat. 4. (Dr.) Î. juridică = stabilirea concordanței depline între fapta concretă săvârșită de învinuit sau inculpat și norma specială penală care incriminează acea faptă; ea este o garanție a respectării drepturilor și intereselor legitime ale persoanei.Sursa: Dicționar enciclopedic încadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. încadrắrii; pl. încadrắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÎNCADRÁRE, încadrări, s. f. Acțiunea de a (se) încadra. – V. încadra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
încadrare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul încadra