1) împărătúș m. (d. împărat). Împărățel, sfredeluș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) împărătúș n. V. părătuș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
împărătúș, -i, (împărățăl), s.m. – (anat.) Omușor; apendice situat în cavitatea bucală; țâfluoc (Petrova), îndíțătoare (Budești, Rozavlea), țâmburucu' din fundul gurii (Dragomirești): „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea 1924 II: 381). – Din împărat „suveran” (< lat. imperator).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș