ÎMPĂRECHÉRE s. f. v. împerechere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a împărechére f. Acțiunea de a se împărechea. Fig. Vechĭ. Dezbinare, rivalitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ÎMPĂRECHÉRE s. f. v. împerechere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
împărechere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul împărechea