ÎMPĂINJINÍ vb. IV. v. împăienjeni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎMPĂINJINÍ vb. IV. v. împăienjeni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)