ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.
Sursa: Dicționaru limbii românești
împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită împletitură f. rezultatul împletirii: 1. păr împletit; 2. înfășurare de fire: împletituri de bumbac, de mătase, de lemn.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)