ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
îmbietor a. care îmbie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)