ZĂPÚC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Cf. scr. zapuhati „a sufla”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZĂPÚC s.n. pl. zăpúcuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂPÚC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Sb. zapuhati „a sufla”.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zăpúc n., pl. urĭ (din *zăpuh, d. a se zăpuși). Sud. Zăduf, zăpușeală. – Și zăpúg (Gorj).
Sursa: Dicționaru limbii românești
zăpuc n. zăduf. [Tras din zăpușì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)