ZĂLÁR, (1) zălari, s. m. (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za2 + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zălár1 (meseriaș) s. m. pl. zălári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zălár2 (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂLÁR2, zălari, s. m. Meseriaș care face zale. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZĂLÁR1, zălare, s. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zălár n., pl. e (d. za, zale). P. P. Platoșă de zale.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za2 + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m. (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za2 + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zălár1 (meseriaș) s. m. pl. zălári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zălár2 (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂLÁR2, zălari, s. m. Meseriaș care face zale. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZĂLÁR1, zălare, s. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zălár n., pl. e (d. za, zale). P. P. Platoșă de zale.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za2 + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m. (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za2 + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zălár1 (meseriaș) s. m. pl. zălári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zălár2 (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂLÁR2, zălari, s. m. Meseriaș care face zale. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZĂLÁR1, zălare, s. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zălár n., pl. e (d. za, zale). P. P. Platoșă de zale.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za2 + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)