ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zvârcolitúră (reg.) s. {., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Din zvârcoli + suf. -(i)tură.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)