ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s.f. ◊ (Fig.) Izbucnire trecătoare, de scurtă durată.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
zvâcnire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul zvâcni